Ceva împrumutat, ceva nou...
Unul dintre mecanismele disponibile pentru a garanta că oamenii pot utiliza conținutul protejat prin drepturi de autor în scopuri precum libertatea de exprimare, accesul la informații și dreptul la educație sunt „excepțiile și limitările drepturilor de autor”. Pentru ca aceste excepții să fie funcționale în contextul utilizării online, ele trebuie să fie uniforme în întreaga UE, ceea ce, în prezent, în mare parte nu este cazul.
În 2019, legiuitorul UE a încercat să armonizeze și să modernizeze cadrul european privind drepturile de autor prin intermediul Directivei privind dreptul de autor pe piața unică digitală (Directiva CDSM). Unul dintre obiectivele sale a fost de a asigura buna funcționare a predării și învățării digitale și transfrontaliere.
Articolul 5 din Directiva din 2019 prevede o excepție obligatorie în scopul „ilustrației pentru predare” în mediul digital. Ilustrația implică utilizarea unor părți sau extrase din opere (dar și a unor opere întregi atunci când acestea sunt mai mici sau nu pot fi împărțite) în cadrul materialelor educaționale sau alte utilizări în contextul predării și învățării. Cu toate acestea, este posibil ca noua dispoziție să nu fie cea mai bună soluție pentru provocările cu care se confruntă cadrele didactice.
Trebuie remarcat faptul că o excepție pentru „ilustrarea în scopuri didactice” există deja la nivelul UE la articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Directiva InfoSoc din 2001. Excepția InfoSoc permite crearea de copii și comunicarea operelor protejate de către oricine, în măsura justificată de scopul (necomercial). Această excepție preexistentă este relevantă pentru instituțiile de patrimoniu cultural, deoarece nu are restricții în ceea ce privește persoanele care pot beneficia de ea. Astfel, în țările în care excepția este pe deplin pusă în aplicare, instituțiile de patrimoniu cultural pot utiliza excepția educațională în cadrul activităților lor, inclusiv pentru cursuri și evenimente educaționale.
Peisaj juridic fragmentat
Problema cu excepția educațională InfoSoc din 2001 este că este opțională. Aceasta înseamnă că statelor membre li se permite să o restricționeze la nivel național sau chiar să nu o pună în aplicare deloc. Și, deși toate statele membre au dispoziții preexistente care cuprind într-un fel utilizările educaționale bazate pe excepție, majoritatea nu au transpus-o în întregime.
Multe jurisdicții limitează aplicarea acestuia în diferite aspecte, cum ar fi obiectul, dar și tipurile de utilizare, plata despăgubirilor și beneficiarii. În timp ce majoritatea statelor membre permit tuturor utilizatorilor, inclusiv instituțiilor de patrimoniu cultural, să utilizeze excepția educațională, unele dintre acestea restricționează acoperirea numai la instituțiile de învățământ. De exemplu, în Polonia, excluderea expresă a instituțiilor de patrimoniu cultural din sfera instituțiilor de învățământ este confirmată de instanțele naționale.
Se introduce noua excepție CDSM, care a fost concepută pentru a funcționa ca un minim obligatoriu de protecție a drepturilor utilizatorilor în ceea ce privește utilizările educaționale.
Noul articol 5 – cât de obligatoriu?
Din păcate, articolul 5 din Directiva privind MDC are un domeniu de aplicare destul de restrâns. Acesta acoperă numai utilizarea de către instituțiile de învățământ, excluzând instituțiile de patrimoniu cultural și pe cele implicate în educația non-formală, și se limitează la utilizările digitale, creând fragmentare între statele membre și între tipurile de activități.
În plus, natura noii excepții nu este în mod incontestabil imperativă. Directiva permite statelor membre să limiteze aplicarea parțială sau chiar totală, fie în funcție de disponibilitatea licențelor „adecvate”, fie la discreția lor deplină. Statele membre pot prevedea excluderea anumitor tipuri de opere, cum ar fi materialele destinate în principal educației, și pot stabili că numai o parte a unei opere poate fi utilizată. Acestea pot prevedea un „carve-out” privind utilizări specifice, precum și o compensație echitabilă pentru titularii de drepturi. Chiar și întreaga excepție poate fi eliminată dacă sunt disponibile licențe „adecvate”. Trebuie să ne întrebăm de ce excepția este chiar etichetată ca obligatorie.
Utilizare digitală – da sau nu?
În plus, limbajul și retorica excepției din Directiva CDSM par să fi condus la concepții greșite cu privire la excepția preexistentă a InfoSoc privind „ilustrarea pentru predare”, care afectează punerea în aplicare a noii directive în legislația națională. Legiuitorii naționali par să abordeze excepția preexistentă cu sensul vag că aceasta nu se aplică utilizărilor digitale. Această concepție greșită este stimulată în mare măsură de articolul 5 din titlul Directivei privind CDSM – „Utilizarea operelor și a altor obiecte protejate în activitățile didactice digitale și transfrontaliere” – și de textul fără caracter obligatoriu din Directiva privind CDSM, care sugerează că unele utilizări digitale pentru educație ar putea să nu intre sub incidența excepției UE preexistente.
Cu toate acestea, excepția moștenită de la InfoSoc privind „ilustrarea pentru predare” nu se limitează la utilizarea analogică. În temeiul Directivei InfoSoc, dispozițiile articolului 5 alineatul (3) sunt neutre din punct de vedere tehnologic. Prin urmare, excepția educațională anterioară ar trebui să acopere deja utilizările digitale, precum și utilizările transfrontaliere.
Acest lucru a dus la introducerea de către statele membre a noii excepții privind CDSM în paralel cu cea existentă, InfoSoc. În majoritatea cazurilor, acestea au deja o excepție preexistentă destul de amplă, neutră din punct de vedere tehnologic, referitoare la „ilustrarea pentru predare”, care va rămâne intactă, creând incertitudine cu privire la modul în care cele două excepții care se suprapun vor interacționa și se vor aplica.
O armonizare, unde ești?
În cele din urmă, abordarea Directivei CDSM nu diferă în mod semnificativ de cea a InfoSoc. Chiar dacă este declarată obligatorie, noua excepție oferă statelor membre suficiente opțiuni pentru a avea flexibilitate în ceea ce privește punerea în aplicare. Dacă se dorește realizarea unei armonizări a unei garanții juridice clare privind utilizarea materialelor protejate de drepturi de autor pentru educație, aceasta va fi probabil fie sub forma restrângerii domeniului de aplicare al transpunerilor InfoSoc existente la nivel național, fie prin crearea a două excepții paralele care se suprapun, fără nicio claritate cu privire la modul de aplicare a acestora.
Ce înseamnă acest lucru pentru instituțiile de patrimoniu cultural? Riscul ca instanțele naționale să concluzioneze că, întrucât noua excepție educațională acoperă utilizările digitale, InfoSoc moștenit trebuie limitat la utilizarea analogică pare destul de ridicat. Din păcate, lipsa de coerență a reformei nu este de bun augur pentru obiectivul urmărit de legiuitorul UE – simplificarea utilizărilor educaționale digitale și transfrontaliere și, în cele din urmă, pentru securitatea juridică.
Căutați mai multe informații și orientări privind drepturile de autor și patrimoniul cultural digital? Explorați resursele noastre dedicate.