Redresarea sectorului patrimoniului cultural după cea mai restrictivă fază a pandemiei de COVID-19 a fost analizată din mai multe perspective diferite, cum ar fi inovarea în biblioteci sau livrarea digitală în muzee în timpul pandemiei. Cu toate acestea, proiectul eCHOIng a adoptat o abordare neconvențională, încercând să identifice modul în care inovarea deschisă poate contribui la procesul de redresare post-pandemie.
Termenul „inovare deschisă” se referă la o situație în care o organizație nu se bazează doar pe cunoștințe, surse și resurse interne (cum ar fi propriul personal sau C&D), ci utilizează și surse externe (cum ar fi feedbackul din partea clienților, brevetele publicate, concurenții, agențiile externe, publicul) pentru a stimula inovarea. În sectorul patrimoniului cultural, aceasta înseamnă inițiative sau activități în cadrul cărora instituțiile creează sau dezvoltă în comun idei de proiecte în colaborare cu cetățeni, studenți și instituții din alte sectoare sau industrii.
Acest lucru poate părea un paradox: până la urmă, practicile de inovare deschisă se bazează pe implicarea și participarea mai largă a cetățenilor, iar pandemia a restricționat diferite forme de comunicare! Cu toate acestea, explorând activitățile unui grup considerabil de organizații mici de patrimoniu cultural, eCHOIng a identificat faptul că multe dintre acestea caută în mod activ modalități de a reangaja cetățenii și sunt dornice să exploreze mai multe oportunități de implicare și servicii inovatoare.
Reunirea instituțiilor de patrimoniu cultural și a învățământului superior
Proiectul a constatat că, în pofida faptului că multe instituții de patrimoniu cultural doresc să exploreze implicarea, instituțiile mici se confruntă cu dificultatea de a se baza pe un număr compact de membri ai personalului. Prin urmare, colaborarea cu mediul academic poate fi vitală pentru punerea în aplicare a unor noi proiecte. Pe lângă crearea în comun a unor proiecte inovatoare comune, instituțiile de învățământ superior pot sprijini perfecționarea personalului din sectorul patrimoniului cultural.
eCHOIng a abordat acest subiect în două direcții, explorând modele de colaborare între mediul academic și instituțiile culturale și răspunzând, de asemenea, unora dintre lacunele educaționale emergente. Deloc surprinzător, multe programe de învățământ superior nu au oferit încă module actualizate legate de transformarea digitală. Astfel de subiecte ar fi, de asemenea, solicitate în contextul dezvoltării profesionale continue a profesioniștilor, în special a organizațiilor mai mici din domeniul patrimoniului cultural.
Modulele de formare
Pentru a răspunde acestei nevoi, eCHOing a dezvoltat o serie de module de formare pentru studenții instituțiilor de învățământ superior, precum și pentru personalul din sectorul cultural și creativ și pentru organizațiile culturale. Modulele sunt concepute pentru a inspira și a dota organizațiile de patrimoniu cultural cu instrumentele și resursele necesare pentru a concepe, dezvolta și gestiona în mod eficient colaborările deschise în materie de inovare.
Site-ul web al proiectului oferă o imagine completă a procesului urmat, ceea ce a dus la dezvoltarea a șase module de formare care răspund nevoilor din cadrul procesului actual de recuperare, de la ambarcațiuni ca instrument de capacitare la co-proiectarea proiectelor.
Glosarul de termeni al inițiativei Europeana și manualul de evaluare a impactului au fost foarte utile atunci când s-a lucrat la conținutul modulelor, atât în ceea ce privește conceptele de poziționare în cadrul modulelor, cât și ca sursă de inspirație.
Lecții învățate
Modulele online au fost finalizate prin revizuiri interne și externe și se desfășoară în patru cursuri universitare diferite în semestrul de primăvară al anului 2023. Acestea au fost încorporate în patru cursuri diferite în care au fost instruiți 120 de elevi.
Iată câteva dintre reflecțiile noastre din activitatea privind modulele:
În contextul actual, avem nevoie de formare care să urmeze o abordare agilă și să ne permită să identificăm și să dezvoltăm rapid conținut pe teme emergente. Identificarea acestor subiecte în cazul eCHOng a implicat un proces de co-creare în care nevoile din sectoarele patrimoniului cultural au fost comparate cu subiecte din cadrul conducerii cercetării academice.
Pentru acest tip de conținut sunt necesare abordări agile, cu revizuiri frecvente.
Această abordare ar putea duce, eventual, la identificarea microcertificatelor (calificărilor) care pot fi oferite atât studenților, cât și profesioniștilor.
Livrarea online necesită mai multă pregătire decât față în față – cea mai mare investiție de timp este planificarea activităților și a exercițiilor de monitorizare a progreselor.
Există o mulțime de evoluții actuale ale MOOC, cursuri digitale și dezvoltare profesională continuă. Ar fi benefic să se facă schimb de mai multe experiențe și să se introducă standarde de calitate pentru cursurile care necesită o pregătire rapidă și actualizări frecvente.
Împărtășește-ți gândurile!
Vă puteți împărtăși gândurile cu privire la această activitate, oferind feedback echipei de proiect!