Care sunt unele limitări ale domeniului public care nu sunt legate de drepturile de autor?
Sesiunea noastră a început cu o introducere generală a instrumentelor, cu excepția drepturilor de autor, care ar putea impune limitări domeniului public. Astfel de instrumente ar putea împiedica sau restricționa implicarea într-o operă sau ar putea supune implicarea anumitor condiții, cum ar fi consimțământul autorului operei de a o reutiliza. Aceste restricții ar putea proveni din codurile de etică pe care instituțiile de patrimoniu cultural trebuie să le respecte, în special în cazul în care opera conține un subiect sensibil. Acestea ar putea proveni, de asemenea, din legile naționale privind patrimoniul cultural, în care restricția nu este neapărat legată de drepturile de autor asupra operei, ci este pusă în aplicare chiar și atunci când o operă se află în domeniul public.
Această introducere a fost urmată de o discuție aprofundată privind articolul 14 din Directiva privind drepturile de autor în cadrul pieței unice digitale (CDSM) și punerea sa în aplicare, în special în Italia, Grecia și Țările de Jos. În conformitate cu acest articol, statele membre trebuie să prevadă în legislația lor națională norme care să stabilească faptul că orice material care rezultă dintr-un act de reproducere a unei opere de artă vizuală, a cărei durată de protecție a expirat, nu va face obiectul dreptului de autor sau al drepturilor conexe. Cu toate acestea, în cazul în care materialul care rezultă dintr-un astfel de act de reproducere este original, în sensul că este o creație intelectuală proprie a autorului, opera poate totuși să beneficieze de protecție prin dreptul de autor. Unul dintre obiectivele principale ale acestei norme este de a împiedica instituțiile de patrimoniu cultural să invoce drepturile de autor asupra reproducerilor digitale ale operelor de patrimoniu cultural din colecțiile lor, care se află deja în domeniul public. Aceasta înseamnă că instituțiile de patrimoniu cultural trebuie să respecte statutul de domeniu public al unor astfel de opere prin faptul că nu impun restricții suplimentare în ceea ce privește digitalizarea acestora, pentru a sprijini „accesul la cultură și promovarea acesteia” (considerentul 53 din CDSM).
Cu toate acestea, anumite condiții stabilite în alte instrumente și care depășesc drepturile de autor, astfel cum se observă în unele state membre discutate mai jos, diminuează impactul articolului 14 și creează obstacole suplimentare în calea salvgardării domeniului public.
Articolul 14 din CDSM și situația din Italia
Deborah de Angelis, membră a Grupului de coordonare pentru comunitatea europeană a drepturilor de autor, a explicat situația actuală din Italia în ceea ce privește transpunerea articolului 14 din CDSM în Legea italiană privind drepturile de autor. Ea subliniază că protecția puternică a patrimoniului cultural în Italia nu a fost afectată nici după transpunerea articolului. Utilizatorii trebuie în continuare să obțină autorizație de la o instituție de patrimoniu cultural care deține o operă fizică și să plătească o taxă de concesiune pentru reproducerea imaginilor digitale ale patrimoniului cultural deținut de stat în domeniul public, în cazul în care astfel de reproduceri sunt destinate utilizării comerciale.
În plus, în aprilie 2023, Ministerul Culturii din Italia a introdus taxe minime pentru utilizarea comercială a reproducerilor digitale ale patrimoniului cultural deținut de stat, inclusiv a operelor din domeniul public. Decretul se aplică tuturor instituțiilor publice de patrimoniu cultural deținute de stat și va avea, de asemenea, un impact asupra instituțiilor care au publicat deja reproduceri digitale ale patrimoniului cultural deținut de stat cu licențe Creative Commons pentru a permite reutilizarea în continuare. De Angelis consideră că această situație constituie o amenințare gravă la adresa domeniului public și a exprimării artistice, deoarece normele impun limitări considerabile în ceea ce privește libera circulație și valorificarea patrimoniului cultural.
Probleme similare observate în Grecia în ceea ce privește articolul 14 din CDSM
Marina Markellou de la Europeana Copyright Community Steering Group a subliniat că aceeași problemă este observată și în Grecia, poate chiar într-o stare mai proastă. În pofida transpunerii textuale a articolului 14 din CDSM în legislația națională elenă, limitarea prevăzută de Codul patrimoniului cultural elen există în continuare. Aceasta înseamnă că este necesară o autorizație prealabilă din partea Ministerului Culturii din Grecia pentru reproducerea, difuzarea și reprezentarea bunurilor culturale aparținând statului nu numai în scopuri comerciale, ci și în scopuri necomerciale. Permisiunea se acordă la plata unei taxe către Organizația Elenă pentru Dezvoltarea Resurselor Culturale, care desemnează, de asemenea, durata și condițiile autorizației acordate. Lipsa unui proces standardizat care este costisitor, consumator de timp și netransparent reprezintă o dificultate suplimentară pentru o astfel de rezervă excesivă.
Prin urmare, dispoziția pare să fie în conflict chiar și pentru utilizările materialelor protejate prin drepturi de autor care intră în domeniul de aplicare al excepțiilor și limitărilor privind drepturile de autor și creează provocări semnificative pentru reutilizarea legitimă a operelor de patrimoniu cultural.
Succesul articolului 14 din CDSM în Țările de Jos
Un membru al Grupului operativ Europeana în temeiul articolului 14, Maarten Zeinstra, a participat, de asemenea, la sesiunea noastră și a explicat stadiul transpunerii și al punerii în aplicare a articolului 14 în Țările de Jos. El a clarificat faptul că articolul 14 din CDSM nu a fost transpus în legislația națională olandeză, deoarece aceasta din urmă este deja în conformitate cu dispoziția privind CDSM. Cu toate acestea, Zeinstra a afirmat că uneori observă practici ale unor instituții individuale de patrimoniu cultural care limitează reutilizarea operelor în domeniul public, de exemplu, permițând descărcarea operelor numai în scopuri necomerciale. Cu toate acestea, din fericire, Țările de Jos nu au restricții suplimentare privind domeniul public care decurg din codurile patrimoniului cultural, spre deosebire de situația din Italia și Grecia.
Urmărirea activității Grupului operativ instituit în temeiul articolului 14
Peisajul fragmentat al punerii în aplicare și al impactului articolului 14 din CDSM poate fi confuz pentru mulți și necesită un efort comun pentru a înțelege diferitele aplicații și pentru a depune eforturi în vederea protejării obiectivelor domeniului public. Dacă doriți să urmăriți evoluțiile din acest domeniu, consultați activitatea Grupului operativ „Articolul 14” al Europeana!
Află mai multe și implică-te
Ți-a plăcut să citești despre aceste discuții? Apoi, alăturați-vă nouă în viitoarele ore ale Biroului pentru Drepturi de Autor și Politici! Puteți vedea o prezentare generală a tuturor sesiunilor viitoare aici. Următoarea noastră sesiune din 12 decembrie va acoperi utilizările transfrontaliere: clarificarea întrebărilor referitoare la jurisdicția aplicabilă atunci când se utilizează materiale protejate prin drepturi de autor.